Interviu Pastor Nicolae Radomir

Biserica este un dar lasat de Tatal. Un loc sfant in care El este prezent. E o casa a Lui in care asteapta oamenii-creatia Lui- ca sa le vorbeasca, sa-i incurajeze, sa-i mustre poate, sa petreaca un timp minunat impreuna.

kcdcf

Si pentru ca nu e nimic gresit in a cunoaste mai bine pe cei pusi in fata, te invitam -prin intermediul acestui interviu- sa il descoperi pe fratele Lali si sotia acestuia: sora Flori.

Special pentru fratele Lali:

Cum ati primit chemarea de a conduce Biserica Baptista Betel din Bruxelles?

Lali: Eu nu am venit aici ca sa fiu pastor. Am pornit cu un mic grup de frati (6) dintre care au plecat ulterior doi. Cred ca se gandeau sa inchida, sa mearga la alte biserici…sa renunte. Au inceput un timp de rugaciune in toamna lui 2009 si si-au dat ca termen 28 februarie 2010 zicand ca daca nu se intampla ceva pana atunci, renunta. Noi am venit undeva la mijlocul lui februarie in Belgia. In sambata dinaintea primei duminici in care urma sa mergem la biserica ne-a sunat Claudiu Zaharie si ne-a invitat la biserica. Am acceptat. Erau aproximativ 15 persoane. Asta a fost primul contact cu Biserica Betel. In ce priveste chemarea…nu am avut chemare. Nu am venit aici sa fiu pastor. Am venit sa muncesc.

Flori: Fiind pastor in tara, normal ca era dispus sa slujeasca, dar nu cu o viziune speciala sa slujeasca Biserica Betel.

Lali: Incet incet am inceput sa colaboram. Le-am spus ca daca stiu si pot cu ceva sa ajut o sa fac cu toata inima. Intre timp mi s-a format in minte ideea unei biserici nu foarte mare…sa-i zicem biserica-familie. Un loc in care oamenii sa se cunoasca, sa se poata ajuta, sa se inchine impreuna. Cand biserica asta este suficient de matura spiritual si numeric, undeva la 150 de persoane sa poata sa faca alte biserici. Cam asta a fost viziunea care a venit intre timp.

Eu m-am botezat in decembrie ’87. Am fost membru in biserica baptista nr.1 din Resita pana in ’90. La indemnul unui pastor, am inceput facultatea de teologie in ’92. Au fost cinci ani foarte grei, in special ultimul, cand trebuia sa dau licenta. Unul din profesori m-a descurajat foarte tare. Vroiam sa nu mai dau licenta in anul respectiv. Sotia mea si colegii mei m-au incurajat si au insistat sa nu ma las. Am mers la secretariat si am ales o tema care suna cam asa: sinodul de la Iasi 1642, conferinta sau sinod? si raspunsul impotriva catehismului calvinesc al lui Varlaam. Am terminat cu media 9.

In 2000 am fost ordinat pastor in doua biserici si am fost pastor timp de 10 ani in Romania. Dupa aceea, in 2010 am venit in Belgia nu pentru ca am vrut noi ci pentru ca am fost fortati de imprejurari financiare.

Flori: Eu mi-am amintesc ca am avut o perioada de criza cand ne-am rugat sa vedem ce facem. Aveam cateva posibilitati: mergem acolo, facem asta…Nu am stiut cum sa il intrebam la momentul respectiv pe Dumnezeu si am zis facem biletele si tragem la sorti, la fel ca multele exemple din Scriptura. Ne-am gandit ca dat fiind ca suntem cinci persoane in casa, punem cate cinci bilete pentru fiecare chestie. Conditia era ca toate cele cinci trase sa fie identice. Una din variante era Bruxelles-ul. Am tras fiecare, dar niciuna dintre ele nu erau in majoritate absoluta. Pe masa in schimb ramasesera cinci bilete cu Bruxelles. Atunci nu ne-am dat seama, dar eu cred ca in timpul asta fratii de aici se rugau sa se intample ceva in biserica lor. Pe de alta parte, noi trebuia sa venim undeva in ianuarie dar am zis ca amanam pana in martie. Nu stiu cum s-a intamplat dar la un moment dat ne-am zis ca trebuie sa pornim. Si am facut asta undeva in 15 februarie. Fratii de aici se rugau ca pana la sfarsitul lunii februarie sa se intample ceva. Eu cred ca in toate astea este mana lui Dumnezeu dar nu am avut noi viziunea. El in schimb avea plan.

Care este partea grea a acestei misiuni si cum ii faceti fata?

Lali:O sa raspund cu cuvintele unui pastor cu care am vorbit in urma cu ceva timp. Nu se referea la Bruxelles ci se referea la faptul ca circumstantele in care noi am slujit au fost altfel decat contextul slujirii al unui pastor. Adica de cand am intrat pastor, doar cu o mica exceptie de un an si jumatate, eu am fost cel care am muncit si am slujit. Acel pastor mi-a zis: “Dumnezeu te va evalua in functie de contextul in care tu slujesti”. Deci, asta e partea grea: ca noi practic slujim pe de-asupra. Nu e usor sa muncesti toata saptamana si apoi sa slujesti. Pe de alta parte nici nu stiu daca as vrea lucrul acesta. Eu niciodata nu m-am considerat un pastor profesionist, in sensul de profesie. Eu am facut ce am putut ca sa-L slujesc pe Dumnezeu. Avantajul este ca noi cunoastem ce se intampla in viata reala, dincolo de zidurile bisericii. Noi stim ce se intampla cand ai sau nu ai de lucru, cand vin taxe…toate lucrurile.

De cand am venit in Belgia, Dumnezeu m-a smerit foarte mult. Am trecut de la a fi consilier judetean la a fi salahor.

Flori: Eu cred ca Dumnezeu isi face lucrarea cu oamenii smeriti. Noi am zis ca nu facem decat sa stam la dispozitia Lui.

Ce anume umple inima unui pastor de bucurie?

Lali: Sa am bucuria si linistea ca am facut ceea ce apreciaza Dumnezeu. Daca stiu ca ceea am facut Ii place si este dupa voia lui Dumnezeu, este suficient.

Cum ati defini biserica intr-un cuvant sau intr-o propozitie?

Lali: Familie. Asa privesc eu biserica: ca o familie care are relatii foarte bune cu Dumnezeu si unii cu altii si care impreuna, isi fac bine slujba pe care Dumnezeu le-a incredintat-o.

Care este rolul bisericii crestine din ziua de azi?

Lali: Mi-e sila ca biserica e doar un loc pentru a face slujbe. Eu vad biserica ca un loc in care, intr-adevar, oamenii petrec timp impreuna , se invata, se roaga, canta… In simplitatea vietii lor ei traiesc crestineste oriunde se duc, in orice domeniu in care isi desfasoara activitatea, ei sunt crestini.

Cum pot fi motivati crestinii sa slujeasca cu dragoste, cu bucurie si daruire?

Lali: Cred ca ar trebui sa ne intoarcem la motto-ul bisericii:” Caci aceia din popor, care vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramane tari si vor face mari ispravi”(Daniel 12:32). Eu cred ca oamenii care il cunosc pe Dumnezeu sunt motivati sa slujeasca. Cred ca sunt trei factori care ii motiveaza pe oameni sa lujeasca: sa il cunosti pe Dumnezeu, sa il iubesti pe Dumnezeu si sa il asculti pe Dumnezeu. Acestea sunt trei elemente care ar trebui sa defineasca viata noastra.

Ce asteptari aveti de la membrii si participantii bisericii Betel?

Lali: Hmmm…Urasc cateva lucruri: imaginea pastorului care e politist. Nu-mi place sa urmaresc oameni. Nu-mi place sa intru cu bocancii in viata cuiva. Nu-mi place sa imping pe cineva de la spate. Eu cred ca slujirea lui Dumnezeu se face de bunavoie si cu toata inima. Eu asta astept: ca oamenii sa aiba maturitatea, starea si cunoasterea ca sa il slujeasca pe Dumnezeu in felul asta.

Flori: E foarte bun si clar exemplul pastorului de oi. El nu merge in urma turmei. El merge inaintea turmei. Cine vrea sa urmeze pastorul merge dupa pastor.

Care sunt domeniile in care doritorii ar putea sa se implice?

Lali: Mi-ar place ca fiecare sa slujeasca in domeniul in care se simpte in stare. Inca nu avem o lista concreta cu nevoile exacte ale bisericii. Este unul din lucrurile de care trebuie sa ne ocupam pe viitor.

Cum vedeti acest pas, de mutare a bisericii, ca un inceput sau ca o continuare revizuita si imbunatatita a ceea ce a fost pana acum?

Lali: Biserica ia foarma cladirii. Nu am putut sa ne mai dezvoltam pentru ca am luat forma cladirii. Aveam nevoie de spatiu in care biserica sa se dezvolte ca si activitati. Cred ca a fost o piedica si in ce priveste a invita pe altii la biserica.

Eu cred ca vom continua ceea ce am inceput in cladirea veche, mai temeinic. Si sa ne gandim la o alta sala…pentru o alta biserica.

Special pentru sora Flori:

Cum ati primit veste ca sotul dvs va fi pastor?

Flori: Bunica mea mi-a zis ca eu zisesem la un moment dat ca nu ma voi casatori decat cu un pastor. Interesat a fost faptul ca eu nu m-am casatorit cu un pastor, dar Dumnezeu a tinut cont ca eu mi-am dorit lucrul asta. Ca un Tata bun ne da. Mi-am dorit sa il slujesc pe Dumnezeu. Am fost implicata in slujirea cu copiii. Mi-am dorit o familie slujitoare, nu doar eu sa slujesc. Deci, nu a fost o veste ci a fost o chestie pe care mi-am dorit-o.

Cum s-a schimbat viata dvs de-atunci?

Flori: Cred ca nu s-a schimbat foarte mult. Cred ca am ramas oarecum aceeasi pentru ca nu s-au facut schimbari mari. Doar ca a avut o punere a mainilor ca si pastor. In rest, el oricum a slujit. Nu a renuntat la muncit. Mersul a fost acelasi. A fost o lucrare cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat.

Care e partea cea mai grea din viata unei sotii de pastor?

Flori: Ca si sotie, ca si familie de pastor e ca toate privirile sunt atintite spre noi. Pentru copii e cel mai greu pentru ca ei nu aleg asta ci sunt pusi in fata unui fapt, a unei alegeri ale parintilor.

Lali: De la ei se asteapta mai mult decat de la alti copii pentru ca ei sunt copiii pastorului desi ei sunt copii normali.

Flori: In orice situatie mi se zice:” pai da, dar tu esti sotie de pastor!” ori “tu trebuie sa faci asta pntru ca esti sotie de pastor”.

Care ar fi prejudecatile pe care oamenii le au cu privire la pastor si la familia lui?

Flori: Da, e adevarat, ca si lider trebuie sa fii diferit si trebuie sa ai chestii pe care oamenii sa si le doreasca. Un lider intotdeauna sta in fata.

Imi amintesc de o perioada dificila cand eram cazuta spiritual si simpteam lovituri si din exterior si din interior. Am intrebat o prietena:” de ce crezi ca se loveste in noi, in mine?”. Raspunsul ei a fost simplu:” Pentru ca intotdeauna se loveste in oamenii din fata, in oamenii care se vad nu in cei din spate care stau si nu fac nimic”. Asta m-a dus cu gandul la acel verset care spune:” sunteti ca o cetate intr-un varf de munte”.

Lali: Mi-aduc aminte de o istorioara care raspunde la aceasta intrebare. Aceeasi intrebare a pus-o un lider cuiva:” de ce se loveste mereu in mine ca si conducator?”. I s-a raspuns:” daca e vremea nucilor, si oamenii care trec au in fata un nuc cu nuci si unul fara nuci, in ala cu nuci tot dau cu pietre, cu lemne pe cand in acel fara nuci nimeni nu arunca cu nimic in el “. Deci, pomul bun, plin cu fructe, este mereu lovit.

Flori: Cel mai greu mi-a fost atunci cand se lovea in copii. Si s-a intamplat de multe ori, de cand erau foarte mici pana cand s-au facut mari. In prezent daca se loveste in ei nu e neaparat ca sunt copiii pastorului ci pentru ca sunt in fata si slujesc.

Dar cred ca ne-a fost de folos. Poate daca eram mai in spate, neobservati de multi, nu am fi fost atat de atenti la cum traim.

Care ar fi motivele speciale de rugaciune ale familiei voastre?

Flori: In primul rand, mi-as dori pentru Lali un echilibru intre munca si biserica, ca sa poata sa se implice mai mult. Imi doresc ca Dumnezeu sa ne dea ceea ce avem nevoie ca sa ne putem dedica mai mult pentru lucrare, pentru ca ne dam seama ca biserica a ajuns la un alt nivel si din punctul asta biserica trebuie slujita mai mult. Pentru asta Lali ar trebui sa se implice mai mult. Sa aiba timp sa se implice mai mult.

Lali: Cred ca cel mai mult avem nevoie de intelepciune si sanatate, ca si Solomon.

Flori: Eu vreau mai mult decat Solomon. El a avut intelepciune dar nu i-a fost suficient ca sa ramana dedicat lui Dumnezeu.

Un alt motiv ar fi ca, copiii nostri sa ramana credinciosi lui Dumnezeu. Mai mult ca orice ne-am dorit sa lasam ca mostenire copiilor nostri ceea ne-a dat noua Dumnezeu si anume Cerul.

Enumerati cinci calitati ale lui (Lali) care din modestie nu le-ar spune despre sine insusi.

Flori: Sunt multe. Foarte multi au impresia ca e increzut.De fapt, este un om foarte modest. Niciodata n-ar afisa altceva decat ceea ce este. Nu vrea sa poarte masca.E sincer. Foarte sincer. E foarte dedicat familiei. E iubitor. E bland. Il iubeste pe Dumnezeu. Este inteligent si are cultura generala si tot timpul spune ca nu e suficienta. Intr-un cuvant eu il consider un om deosebit si o binecuvantare pentru noi ca si familie si cred ca aduce, oarecum, binecuvantare si in biserica. Eu sunt o femeie binecuvantata si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat.

Adesea uitam ca pastorii si membrii familiei lui sunt oameni la fel ca si noi, cu slabiciuni si limite. Ei nu-s scapati nici o clipa din vizorul lui Satan. Si ei, ca toti ceilalti au nevoi atat spirituale cat si materiale. De aceea, draga frate si sora, atunci cand te pleci pe genunchi sa te rogi pentru tine si pentru ai tai, nu uita sa-l aduci inaintea lui Dumnezeu pe fratele Lali si familia lui. Lupta cu el si pentru el in rugaciune la fel cum Domnul Isus le-a cerut ucenicilor sa vegheze cu El in rugaciune.