Atunci cand cazi

 

“Domnul sprijina pe toti cei ce cad si indreapta pe cei incovoiati”(Psalmul 145:14)

Oameni fiind, avem in noi o dorinta aprinsa, o nevoie puternica: cea de a reusi. In fiecare zi, prin

diferite moduri, ni se spune ca putem, ca trebuie sa fim cineva, sa ajungem departe, sa avem vise

mari, asteptari inalte.

Pe calea-ngusta, pe care am ales sa mergem, se aplica aceeasi regula. Ni se predica doar despre ceea

ce numim desavarsire. Pe toate planurile. Motivul? Pentru ca Domnul nostru este desavarsit, iar El,

fiindca ne-a umplut fiintele, ne cere sa fim asemenea Lui.

Si cum aproape intotdeauna mai exista un “dar…”, e valabil si de data aceasta. Trebuie sa excelam in

relatia noastra cu Tatal, dar…se intampla sa cadem. Unii mai rar, altii, mai des. Si astfel se creeaza

acel mediu propice in care Satan nu rateaza nici o ocazie. Si daca pana atunci vocea lui era inabusita

de vocea clara a Duhului Sfant, acum se aude ca si cum ar vorbi la microfon, cu volumul dat la

maxim. Rezultatul? Descurajare. Depresie poate. Sentiment de neputinta. Frustrare. Rusine. Satan

bate din palme. Domnul e trist… nici dupa atata timp rascumparatii Lui nu au inteles ca El nu

dispretuieste trestiile frante si ca Ii pasa de orice duh zdrobit.

In dragostea Lui, El “sprijina pe toti cei ce cad si indreapta pe cei incovoiati”. De aceea, preiubitilor,

rugati-va, El poate sa-l puna pe “mute” pe Satan, si mai mult de-atat, El e mereu gata sa va ridice-

indiferent de cate ori ati mai cazut.