O poveste de craciun


Lumea a cunoscut multi oameni de exceptie.
Nu putini s-au nascut pe pamant lasandu-si amprenta puternic stantata in istorie.
Au existat persoane despre care stim lucruri si dupa sute de ani de la disparitia lor.
Multora le-am dat nume de eroi, pe altii i-am ridicat la rangul de sfinti; pe unii ni i-am atribuit ca si modele existentiale.
Probabil ca in cele mai multe cazuri toate acestea s-au intamplat pe merit si fara drept de contestatie.
Si totusi despre nici macar unul nu s-a scris cu mult timp inainte de a fi existat pe pamant.
Omenirea a cunoscut un singur Om de acest fel.

Aceasta e povestea Lui.



In ciuda faptului ca poporul lui Dumnezeu cunoscuse perioade de glorie,
de biruinta, si mai ales vremi de tovarasie cu Domnul lor,
starea de inconsecventa l-a dus de pe cele mai inalte culmi in cele mai negre si adanci vai.
Asa se face ca orizontul parea atat de indepartat incat orice speranta de a-l mai atinge vreodata pierise.
Robia la care era supus Israelul l-a facut sa-si plece capul resemnat,
regretandu-si greselile unui trecut din care, se pare, ca nu prea a invatat.

S-a intamplat insa ceva.


Prin cel ce vorbea atunci Dumnezeu, Isaia, au primit o promisiune uimitoare.
Nu pentru ca meritau ci pentru ca dragostea mareata, neconditionata a lui Dumnezeu depaseste orice ratiune, orice capacitate omeneasca de pricepere.
Dragostea aceasta e pur si simplu divina si nu face decat sa renasca speranta.
"Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz"( Isaia 9:1). Daca ar fi spus aceste cuvinte oricine altcineva, probabil ca ar fi iscat hohote de ras.
In fond, cine ar mai fi putut vreodata sa-i scoata din starea jalnica in care se aflau?
Dar istoria le-a demonstrat de nenumarate ori ca orice cuvant a lui Dumnezeu e adevarat,
ca nimic din ce spune El nu trece fara a fi implinit pana la capat.
Asa ca promisiunea unui viitor inseninat a fost primit cu bucurie.
Si cum pentru fiecare mare succes e nevoie de cineva pus in fata,
Domnul lor le-a fagaduit un Izbavitor din acea realitate neagra.
Le-a vorbit despre nasterea unui Copil care va schimba lumea,
"va imparati, va lucra cu intelepciune si va face dreptate si judecata in tara"( Ieremia 23:1b).

Trecusera cateva sute de ani de la acea profetie.

Oamenii inca Il asteptau pe Cel ce avea sa le readuca lumina, dreptatea si mult ravnita libertate.
Femeile inca visau in taina sa marcheze istoria lumii dand nastere
liderului mondial care urma sa le schimbe traiectoria vietii.
Desi suntem obisnuiti sa privim catre marii barbati ai lumii,
sa ne oprim putin, in povestea aceasta, asupra unui
personaj fragil: o femeie. Maria. Simpla. Smerita. Credincioasa. O fata logodita, deci, probabil, fericita.
Visa ca orice domnisoara la marea zi in care va
fi mireasa, zi in care va fi indreptatita
sa se bucure ca e admirata. Urma sa se simta , cumva,
rasplatita ca s-a pastrat curata pentru cel ce
ii va fi sot pana la moarte. Era pur si simplu feeric ceea ce traia.
Un vis frumos din care , insa, a fost brusc trezita.
Un inger. Da, un inger a ales sa i se arate: Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine,
binecuvantata esti tu intre femei�(Luca 1:28).

Maria, nedumerita se intreba in sinea ei daca ceea ce tocmai auzise
era adevarat sau poate era doar un rod al imaginatiei ei. Nu te teme, Marie;
caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu.
Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia
Ii vei pune numele Isus ,
Duhul Sfant Se va cobori peste tine si puterea Celui preainalt
te va umbri...�(Luca 1: 30-31; 35). Dintr-odata, dreptul ei de a fi fericita, de a fi privita cu respect la nunta ei a fost
luat cu repeziciune. Nu pentru ca gresise ci pentru ca
ascultase cu credinciosie de Dumnezeul ei.
Cu siguranta i-a fost teama de ce urma sa se intample si
multe intrebari si ganduri i-au perindat mintea dar ratiunea
nu i-a biruit credinta; iar raspunsul ei e
la fel de sincer si smerit cum i-a
fost trairea:�Iata, roaba Domnului; facami-se dupa cuvintele tale( Luca 1:38).
Asa cum fusese prevestit in trecut, si apoi confirmat de inger, Maria,
fecioara fiind a ramas insarcinata. Cu cat trecea timpul ea-L
iubea tot mai mult. Da, isi purta propriul copil,
dar mai presus de aceasta, Il purta pe Fiul lui
Dumnezeu. Visurile i s-au schimbat. De-acum isi
imagina cum va arata, cum ii va fi zambetul, care ii
vor fi talentele pentru ca Dumnezeu prin minunea aceasta n-o facuse
doar o simpla purtatoare de Copil ci o facuse mama.
Liderul mult asteptat de oameni urma sa se nasca ca orice alt copil,
asteptat cu dragoste si nerabdare de parinti. In acea perioada se
daduse o porunca ca toata lumea sa participe la recensamant. Fiecare in cetatea
lui. Astfel, Iosif si Maria au plecat spre Betleem.
Intr-adevar, Dumnezeu a gandit cu de-amanuntul venirea in lume
a Odraslei neprihanite, de care vorbise Ieremia( Ieremia 23:5),
dar si Mica preciza in capitolu 5:2 ca desi e micuta,
cetatea Betleem va servi ca loc de nastere pentru Imparatul lumii.
Asa se face ca aflandu-se inca acolo, momentul mult
asteptat a sosit. Maria trece prin aceasta ca orice alta femeie,
nasterea nefiindu-i lipsita de dureri.
Sa-L tina in brate: asta e rasplata ei.
L-a infasat si l-a tinut strans la pieptul ei.
Gata, profetia despre nasterea Izbavitorului.�
Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat ( Isaia9:6a)
fu in sfarsit implinita in totalite. Isus era acum om in carne si oase.

Datorita acestui Om sarbatorim noi azi Craciunul.

Craciunul nu-i decat ziua de nasterea a Celui mai minunat Copil nascut vreodata.
N-a fost un mare inventator, dar a adus lumii ceea ce nimeni,
nicioadata nu i-ar fi putut da: dragoste, speranta, si in mod special iertarea de pacate.
S-a facut punte de legatura intre om si Dumnezeu.
Astazi, povestile de Craciun sunt diferite.
Sunt despre oamenii, asa-zisi, mai buni, mai darnici, mai calzi, mai blanzi.
Vorbim despre asa-numitele minuni de Craciun cand magia� acestei sarbatori vindeca,
restaureaza si uneste ce-a fost candva dezbinat.
Toate acestea fara Isus. Da, construim undeva in casa, intr-un loc,
scena nasterii Lui, cu Iosif, Maria, animalele si ieslea,
dar�m.doar atat.
Isus ramane o statueta mica, rece�imaginea unui bebelus dolofan culcat pe paie,
intr-un grajd, privit de o Marie trista, inconjurat cel mai adesea de-un bou,
o vaca, un magar si-o oaie. Povestile noastre de Craciun
L-au scos pe Sarbatorit din scena.
Chiar si pentru crestini, a devenit obisnuinta sa oferim bucurii
celor in nevoie doar de Craciun. Ne lasam induiosati
de povesti triste doar acum. Oare lui Isus, pe care
spunem ca-L purtam in inima, ii pasa doar odata pe an
de cei suferinzi? Sunt copii care au nevoi speciale 365 de zile,
sunt inimi care-s ranite si-asteapta mangaiere in februarie
, in mai, sau in orice alta luna.
Sunt oameni care-asteapta Vestea Buna pe tot parcursul anului.
Isus a fost Cel mai deosbit si memorabil Om care a trait vreodata.
Haideti sa onoram povestea nasterii Lui. Sa-L punem in centru,
sa nu-L mai dam deoparte. Haideti sa traim fiind constienti de onoarea ce ni s-a facut,
ca sa putem spune astazi:� noi suntem frati cu Singurul
despre care s-a scris cu mult timp inainte de a se naste,
cu Cel care a schimbat mersul si destinatia muritorilor de rand,
suntem frati cu Cel care ne-a schimbat statutul de robi cu cel de fii Rege�.
In fiecare an, povestea de Craciun e despre El, si E pentru El.

Home