In contextul actual putem observa o criza a imigrantilor, instabilitate politica si poate chiar o ostilitate fata de cei ce aleg sa-si mentina principiile sanatoase ferm. Aceste vremuri nu se intampla acum pentru prima data, ci au avut loc de-a lungul vremii, chiar si in poporul evreu. O astfel de situatie tensionata a ridicat multe intrebari si in vremea profetilor si a regelui Cirus (cca. 538 i.Hr), cand Dumnezeu a hotarat sa-l induplece pe imparat ca sa adune toti evreii aflati in exil si totodata, pe cei ce de generatii intregi traiau in teritoriul dintre Tigru si Eufrat ca sa se intoarca ‘acasa’ si sa rezideasca Templul Domnului.

2.“Așa vorbește Cirus, împăratul Persiei: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda.

3.Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el! Lăsați-l să se suie la Ierusalim, în Iuda, ca să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. El este Dumnezeul Care locuiește la Ierusalim. “(Ezra 1:2-3)

 

Oare cati din a treia generatie din Belgia, S.U.A, Spania, Italia, Australia s-ar mai intoarce in Romania…?  Totusi, in maretia lui Dumnezeu, inima oamenilor a fost atinsa si toti, impreuna cu capeteniile familiilor, preoti, leviti au pornit ca sa zideasca in Ierusalim Casa Domnului. Dupa ce-au ajuns la destinatie, poporului evreu ii era frica de popoarele din jur si se simtea stingher in noul teritoriu, insa a continuat sa aduca jertfe si sa inainteze procesul de rezidire. Cu toate acestea, daca privim la imaginea de ansamblu a cartii Ezra, putem observa ca Dumnezeu urmarea si rezidirea sufleteasca a poporului sau, nu numai a Templului. El a permis trimiterea acestuia in exil, din cauza pacatului si a impietririi inimii evreilor care nu mai doreau sa-I slujeasca asa cum ar fi trebuit, insa in indurarea Sa, le-a mai acordat inca o sansa.

 

Intotdeauna cei care doresc sa implineasca voia Lui Dumnezeu vor avea impotrivitori, la fel ca si poporul evreu in capitolul 4. Inamicii au incercat 3 tactici pentru a impiedica procesul de zidire: sa faca front comun cu ei, sa descurajeze & sa intimideze, sa atace politic prin trimiterea unei scrisori imparatului Artaxerxes. Unii dintre noi am putea spune ca practic ar fi fost imposibil ca poporul lui Dumnezeu sa aiba castig de cauza impotriva unei asemenea opresiuni din partea celorlalti, insa prin profetii Hagai si Zaharia si mijlocirea lor, evreii reincep lucrarile si nu numai ca primesc aprobarea imparatului, ci si finantare. Este important ca si credinciosi sa ne amintim ca avem un Dumnezeu suveran peste orice natiune, conducator, regim politic sau oameni ce ne stau in cale, iar noi trebuie sa-I incredintam Lui elementele peste care nu avem intotdeauna control cu credinta ca „toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați potrivit cu planul Său.”( Romani 8:28) .

Din punct de vedere omenesc am putea spune ca in urma acestei victorii miraculoase, poporul evreu ar fi trebuit sa fie intr-o bucurie constanta si sa aduca numai multumiri la adresa lui Dumnezeu pentru marea Sa indurare, insa faptele au decurs altfel. In capitolul 9 , Ezra scrie ca Israel, inclusiv preotii si levitii, s-au amestecat cu celalalte popoare dedandu-se la uraciuni. Ca si multi dintre noi, Ezra a fost pus in fata unui fapt implinit, un dezastru am putea spune, unde nu erau decat doua variante : sa se compromita si el, sau sa se roage lui Dumnezeu pentru indurare in fata unei astfel de crize spirituale si impietrire a poporului.

Ezra intelege magnitudinea actiunilor dezastruoase ale lui Israel deoarece stia motivul pentru care acesta a trebuit sa fie sub robie pentru multi ani si cu toate acestea, evreii au ales sa se reintoarca la pacatele dintai …la uraciune. Ba chiar mai mult decat atat, Ezra a inteles ca acest compromis colectiv nu s-ar fi intamplat in frunte cu conducatorii (administrativi, militari, spirituali), daca compromisul n-ar fi fost acceptat cu ingaduinta tacita de catre toti, iar pacatul n-ar fi fost invitat cu buna stiinta pe ‚usa din spate’.

 

“3. Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâșiat hainele și mantaua. Mi-am smuls păr din cap și din barbă și m-am lăsat jos înmărmurit.

4.S-au strâns la mine toți aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioșia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas așa înmărmurit până la jertfa de seară.

5.Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele și cu mantaua sfâșiate, m-am plecat pe genunchi și, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu,

6.am zis: „Dumnezeul meu, sunt umilit și mi-e rușine, Dumnezeul meu, să-mi ridic fața spre Tine! Căci nelegiuirile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre și vina noastră a crescut până la ceruri.

7.Din zilele părinților noștri și până în ziua aceasta am fost foarte vinovați și, din cauza nelegiuirilor noastre, noi, regii noștri și preoții noștri am fost dați pe mâna împăraților străini, a sabiei, a captivității, a jafului și a rușinii, așa cum se vede și astăzi”. (Ezra 9:3-7)

In cele din urma, mijlocirea lui Ezra da roade si initiaza o trezire spirituala din amorteala pacatului. Liderii lui Israel vin la el si isi afirma sustinerea lor fata de o solutie radicala in fata pacatului. Cu totii iau decizia de a se desparti de nevestele din popoarele pagane si de a le izgoni din mijlocul lor, inclusiv pe copiii nascuti din aceste familii mixte. Aceasta decizie a fost dramatica si bineinteles insotita de durere, insa pretul pacatului savarsit de popor a fost platit, iar mania Lui Dumnezeu a fost indepartata.

Fiecare dintre noi s-ar putea sa ne confruntam cu astfel de situatii dezastruase, in care compromisul pare cea mai usoara cale. Mai mult decat atat, s-ar putea sa constatam cu durere ca cei care ar trebui sa ne fie exemplu, sunt primii care accepta compromisul .

 

 

TU CE FACI ATUNCI CAND TOTI SE COMPROMIT?

Il alegi pe Dumnezeu, sau alegi pacatul?

 

 ©Sonia Rosu